Posted by: Alexandru Belei on: martie 29, 2010
Dracusori,
Toti suntem oameni, si aratam ca ei
sutem si nu gresim ca vorbim de noi
gresim ca oameni, si gresim ca vrem
intentionat, vrem nu vrem suntem ca ei
Care ei, care noi…
Ei dracusorii, noi oamenii
Ei Ingerii, noi persoanele
Suntem pana la urma si Ingeri si dracusori
Dar pana unde, unde ne inchidem
In somn, cand nu suntem activi?
In zi cand suntem stresati,
Ori seara cand ne “relaxam”
Tampiti suntem oricum
In zi,noapte
aprilie 17, 2010 la 2:36 AM
Andi, asta nu e poezie e refularea unor ganduri doar